Din când în când și din păcate din ce în ce mai rar am timp să citesc beletristică. Recent, am primit cadou „Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri” a lui Eric Emmanuel Schmitt, unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori francezi contemporani.

Cum văd eu aceste eseuri? N-o să vorbesc decât despre cea mai frumoasă carte din lume, deși fiecare povestire are farmecul ei. Recenzia cărții complete o găsiți aici.

Dacă nu știați care-i cea mai frumoasă carte din lume, aflați acum: cea de bucate. Și autorul are perfectă dreptate. Mă simt extraordinar de bine atunci când gătesc. De fapt, atunci când se întâmplă să fiu în fața cratiței, am trei motive, despre care am povestit aici.  Și dacă la celălalt capăt al telefonului se află mama să-mi dea una-două indicații, este și mai bine.

Câteodată îmi amintesc de conversațiile cu bunicul meu care îmi spunea că o femeie trebuie să știe să facă de mâncare, dar un bărbat adevărat este cel care a învățat din familie să gătească, nu de nevoie. De obicei, citatul ăsta îmi vine în cap când folosesc cimbru la mâncare – cadou de la bunici de casă nouă, să mai gătesc și eu din când în când câte ceva. Și parcă atunci când se întâmplă asta, o senzație plăcută mă cuprinde și mă urc într-o mașină a timpului și sunt în bucătăria bunicilor, bunica în fața aragazului, bunicul pe scaunul lui de lângă sobă și eu plângându-mă că mi-e foame.

Cu mintea limpede și un stop de spirit de observație, vei rămâne fascinat de felul în care bucatele se contopesc în tigaie, se întrepătrund, își schimbă forma și culoarea într-un adevărat spectacol coloristic. Dacă aș face un top trei al senzațiilor olfactivo-vizuale, ar arăta așa:

  1. cimbrul și amestecul de condimente peste sosul pentru paste
  2. mozzarella/cașcavalul care se topește în cuptor
  3. piperul proaspăt râșnit pe bucate.
Bonus, felul cum usturoiul „face sens” mâncărurilor – aroma care leagă toate gusturile între ele, ca într-o rețea.

Și dacă tot vorbim de cărți, bucate și sentimente, cred că supa de pui pentru suflet are într-adevăr efect. Eu n-am primit până acum un bol de supă de pui ca să mă înveselesc, dar nu-i timpul trecut. Oamenii supărați mănâncă mult. Eu cel puțin pățesc asta des pentru că uit să mă opresc din mâncat. Mi-ar plăcea niște supă, bine făcută, care nu îngrașă (:D) în zilele mele mai puțin bune.

Acestea fiind spuse, recomand cu dragă inimă „Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri” a lui Eric Emmanuel Schmitt. Merită citită și recitită la nesfârșit. Poate așa, mai înțelegem și noi care-i adevăratul sens al vieții.