“Am zis tuturor celor care se tortureaza cu ganduri: gandeste-te la viata ta care continua minut cu minut, fiecare minut vine dupa altul, este deci posibil a trai cum traiesti, pentru ca tu traiesti… Totul se schimba, totul trece.” Alain, Propos sur le bonheur

Oare cine nu se tortureaza cu ganduri ?

Pana sa citesc acest capitol din “Rendez-vous cu lumea” a Aurorei Liiceanu, nu m-am analizat niciodata atat de profund. Da, gandesc si ma torturez, in fiecare noapte, cu foarte mici exceptii. Sunt cateva capitole din trecut lasate descoperite, neincheiate, fara final. Inca. Si cu toate acestea, viata mea continua, neasteptat uneori, si pe alocuri este chiar frumoasa.

Totul se schimba – pentru ca asa este ordinea pe pamant. Deunazi, povesteam cu mama despre cofetaria copilariei mele. S-a inchis de un an si a ramas doar o amintire. In orasul natal, de pe vremea copilariei mele, a mai ramas o covrigarie, veche de cand lumea si pamantul, unde nu exagerez, dar erau cei mai necopti si sarati covrigi pe care i-am mancat vreodata. Mi se pareau cei mai buni covrigi din lume asa cum erau ei. Inauntru, oamenii consumau acesti covrigi cu iaurt sau sana la niste mese de plastic vizibil afectate de trecerea timpului. Restul orasului, intr-o schimbare moderna. Arata frumos, pe alocuri imi mai amintesc de locurile care ma faceau fericita.

Totul trece – probabil ca si aceasta tortura a gandirii si a framantarilor interioare va trece, la un moment dat, cand voi decide sa inchei, rand pe rand, capitolele ramase fara un final.

Pana atunci, ma delectez cu “Rendez-vous cu lumea” a Aurorei Liiceanu. O carte despre tipologii umane si despre greseli. Despre o viata autentic romaneasca, cu persoane mai mult sau mai putin banale. Lectii de viata pe care autoarea-psiholog le ofera cititorilor. Tipologii de femei obisnuite care se afla in situatii obisnuite. Nimic spectaculos. Nimic iesit din comun.

Doar ca, uneori, si personajele din cartea dumneaei se tortureaza cu ganduri. Ca noi toti.

20120805-164345.jpg