Festivalul Anonimul. Sfântul Gheorghe. Delta Dunării.

Filme şi voie bună. Vă sună cunoscut ? Din păcate, n-am ajuns nici anul acesta la Festivalul Anonimul, însă am văzut retrospectiva lui la Muzeul Ţăranului Român, la Noul Cinematograf al Regizorului Român mai exact.

Pentru că nu este pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte: am văzut două lungmetraje, ambele favorite pentru marele premiu, de altfel câştigătoare la alte festivaluri de renume mondial.

Astăzi, povestesc puţin despre Valea Sfinţilor – Valley of Saints.

Conform IMDB, datele tehnice ale filmului sunt:

Director: Musa Syeed

Writer: Musa Syeed

Stars: Mohammed AfzalGulzar Ahmed Bhat and Neelofar Hamid

O recenzie avizată a filmului au făcut cei de la filmreporter.ro:

Regizorul Musa Syeed ne-a povestit împrejurările în care a realizat filmul său de debut, Valley of Saints/Valea Sfinţilor, proiectat în competiţia de lungmetraj de la Anonimul 2012, un „indian indie” remarcat la Sundance anul acesta. Renunţând la scenariul de peste 100 de pagini pe care voia iniţial să îl filmeze în locul de baştină al părinţilor săi, americanul Syeed a făcut deplasarea pe malurile lacului Dal, din provincia Caşmir, însoţit doar de cameraman, producător, câţiva bani şi trei pagini de sinopsis.

Timp de două luni, câteva ore pe zi – spre apus, când e lumina mai bună, a filmat povestea, în mare parte improvizată, a barcagiului Gulzar (jucat de actorul neprofesionist cu acelaşi nume).

Gulzar şi prietenul său sunt pe cale să părăsească zona de conflict de secole dintre pakistanezi şi indieni, când o restricţie de a călători, cauzată de revolte, îi ţine pe loc. În viaţa celor doi apare Asifa, o tânără studentă americană de origine indiană, care vine să ia mostre de poluare din lac, pentru un studiu.

Legătura dintre cei trei se înfiripă pe fundalul discuţiilor despre viaţa din regiune, poeziile lui Gulzar (scrise, în realitate, chiar de el), poluare şi civilizaţie (câteva lecţii de ecologie sunt cam didactice, dar bine ţintite), fără a intra prea mult în detalii în privinţa tensiunilor politice din zonă („lumea e ca lacul, care reflectă ce e în el”). Rezultatul e un fel de Malick pentru noua generaţie, la graniţa dintre documentar şi ficţiune, cu frumoase cadre naturale şi plin de spontaneitate. Cu alte cuvinte, cel mai ataşant film de la această ediţie a festivalului.

Alte recenzii interesante cu care rezonez am citit pe hollywoodreporter.com – care prezintă mai mult filmul din perspectiva poveştii de iubire şi a competiţiei pentru inima Asifei.

Opinii personale despre Valea Sfinţilor – Valley of Saints

Îmi plac filmele care prezintă realitatea. Copiii care se jucau pe malul lacului focar de infecţie, activităţile de petrecere a timpului liber al locuitorilor din Caşmir, modul de servire a ceaiului, cum se descurcă băieţii deştepţi în timpuri de restrişte … este fascinant.

Povestea de iubire … puţin impresionantă. Parcă povestea de dragoste dintre Asifa şi Gulzar s-a terminat înainte de a începe, foarte brusc. Momentul în care Gulzar i-a recitat poeziile scrise chiar de el Asifei ar fi meritat şi un sărut. Dar în cadru mai era şi prietenul cel bun al lui Gulzar, deci nu dădea bine.

Interesant totuşi că i-a ascultat indicaţiile şi şi-a îmbunătăţit calitatea vieţii, începând cu repararea acoperişului. Iar construcţia wc-ului ecologic a fost un mare plus, mai ales că în culturile orientale femeia nu are dreptul la opinie, cu atât mai mult cu cât să îi spună bărbatului ce să facă. Şi cum să facă.

De asemenea, mă aşteptam ca Gulzar să îi înveţe pe localnici cum să-şi construiască toalete ecologice astfel încât să le fie mai bine. Şi să organizeze echipe de strângere a munţilor de gunoi care erau prezentaţi în imagini.

Şi bineînţeles, ca orice film indian, n-au lipsit momentele de muzică. Inserţia momentelor mi s-a părut foarte potrivită, iar vocea lui Gulzar, plăcută.

Trailerul îl puteţi urmări mai jos.