Un manifest către toți cei care își dau cu părerea despre sentimente nobile.  

A fâsâit ceva. A fluturat nimic.

Nepipăit s-a scuturat prin oase, 

din scama visurilor tale mătăsoase, 
un fir cât unghia degetului mic.
Nimic. De-atunci îmi gâlgâi însă, lung, prin vine, 

tu, străveziu ca somnul mușchiului din apă, 
unde vin turmele sleite de s-adapă.
De-atunci, de mult, treci val și val prin mine.

E toamnă. Între noi un pumn de soare, 
catifelata poamelor dogoare, 
și-un gând cărnos ca nuferii de baltă.

Aș vrea în tine să mă-nec de vie, 
tu, străveziu ca ziua cea invoalată
și ca ciorchinii ce s-au copt la vie.

Maria Bănuș, Clipa

Image