Condamnat la viaţă (A Farewell To Fools), primul film românesc în care îi veţi putea vedea laolaltă pe celebrii Gérard Depardieu şi Harvey Keitel, va avea premiera pe 15 martie şi va intra în 42 de cinematografe din toată ţara (lista completă a sălilor o puteţi consulta la final).Condamnat-la-viata_700x1000+5mm_300dpi

Adaptare după nuvela “Moartea lui Ipu”, de Titus Popovici, Condamnat la viaţă în regia lui Bogdan Dreyer poate fi considerat un remake după Şi atunci i-am condamnat pe toţi la moarte al lui Sergiu Nicolaescu, din 1971.

Alături de Gérard Depardieu, Harvey Keitel şi Laura Morante, în film îi veţi mai putea recunoaşte şi pe actorii români: Alexandru Bindea, Gheorghe Visu, Daniela Nane, Nicodim Ungureanu și copilul Bogdan Iancu. Regia este semnată de Bogdan Dreyer, iar scenariul, de Anuşavan Salamanian.

Sinopsis. Ultimele zile ale celui de-al doilea război mondial într-un sat din Transilvania. Un soldat german este găsit mort la marginea unui sat de către un băiat de 11 ani (Bogdan Iancu). Nu se ştie cine este vinovatul, iar ofiţerii germani ameninţă că îi vor executa pe cei mai importanţi zece membri ai comunităţii dacă făptaşul nu se va preda. Ca să scape, aceştia din urmă încearcă să-l convingă pe Ipu, „nebunul satului” (Gérard Depardieu), să-şi asume el vina, în schimbul promisiunii unei înmormântări fastuoase şi a unor recompense pentru familia lui.

Despre film

Ca o contrapondere la ororile războiului, în film există momente foarte poetice care ilustrează relaţia simplă şi lipsită de ipocrizie a două personaje: „nebunul satului” şi un băieţel care fuge de bombardamentele din oraşul său. Poezia aceasta va însoţi întreaga poveste, făcând-o captivantă pentru publicul larg.

Relaţiile umane sunt în prim plan în film, în timp ce războiul rămîne mereu în fundal. Deciziile despre moarte şi viaţă se iau în momente aparent triviale, cum ar fi o cină între „prieteni” sau, mai precis, „complici”.

Finalul este surprinzător. (Şi, în acelaşi timp, mult disputat, aşa cum poate aţi auzit din presa ultimelor zile.) Ipocriziei elitei i se opune inocenţa protagonistului (Ipu, jucat de Depardieu) care, în felul său propriu, impune un cod al dreptăţii prezent, de altfel, în interiorul fiecărei fiinţe umane.

Keitel şi Depardieu, colegii actorului Bogdan Iancu (12 ani)

Pentru a se integra în lumea din care avea să facă parte pentru câteva săptămâni, Harvey Keitel a venit în România cu ceva vreme înainte de a începe filmările. Turnajul a început în cetatea Sighişoarei, la final de septembrie, într-o toamnă superbă care a ţinut cu echipa pe toată perioada filmării.

Am venit cu cîteva zile mai devreme ca să învăţ câte ceva despre România şi, implicit despre rol. Şi, ca să faci asta, trebuie să trăieşti aici, să baţi străzile, să mănânci mîncare românească, să stai de vorbă cu oamenii”. Actorul a insistat să locuiască într-un mic hotel din cetate, a colindat străzile oraşului, a participat la slujbe de duminică şi la o înmormîntare, pentru a observa ritualurile, a stat ore în şir de vorbă cu un preot al Bisericii Evanghelice, Bruno Frölich. „M-a ajutat foarte mult, mi-a spus şi mi-a arătat multe lucruri pe care nu le ştiam despre munca unui preot şi despre ceremonii”, povesteşte el.

La 12 ani, Bogdan Iancu avea deja o experienţă cinematografică în spate – comedia Ho Ho Ho, unde a jucat alături de Ştefan Bănică Jr.

Pe platourile lui „Condamnat la viață”, Bogdan a învăţat că filmul nu e întotdeauna o joacă: „La filmul acesta am învăţat că trebuie să fii şi serios atunci când filmezi, nu numai glumeţ. La celălalt, nu a trebuit să fiu foarte atent pe partea tehnică, dar aici trebuia să fiu atent la semne, să nu depăşesc cadrul şi multe altele. Dar m-am descurcat, pot să zic”, povesteşte Bogdan.

Regizorul Dreyer, care a filmat mult cu actori copii (Thalassa, Thalassa 1997), a ştiut cel mai bine cum să-l impulsioneze pe interpretul lui Alex, prietenul lui Ipu şi cel prin ochii căruia se derulează întreaga poveste. În plus, mama lui Bogdan Iancu l-a însoţit mereu pe băiat la filmări.

„Filmările de noapte au fost mai dificile, pentru că mi-era foarte somn. Cea mai solicitantă a fost cea de final. A trebuit să arăt foarte multe emoţie şi să fiu foarte convingător cu Ipu care vrea să facă un gest tragic. Dar a ieşit bine, m-am uitat la video assist şi mi-a plăcut”, spune micul actor.

În 6 săptămâni de filmare, a avut timp să-i studieze şi să se împrietenească cu cei doi mari actori, despre care a tras şi o concluzie: „Harvey Keitel şi Gérard Depardieu mi s-au părut extraordinari. Dar sunt două firi foarte diferite: Harvey este muncitor, studios, nu că Depardieu n-ar fi, dar el face mai multe glume”.

Pe tînărul actor Bogdan Iancu veţi avea ocazia să-l mai vedeţi în curînd în filmul Omega Rose, aflat actualmente în post-producţie.

Marele buget mic al filmului

Dată fiind distribuţia, dar şi faptul că este un film de epocă, bugetul a fost unul pe măsură – circa 3 milioane de euro, mult peste majoritatea producţiilor româneşti, dar foarte puţin în comparaţie cu cele internaţionale. „Bugetul a fost unul mult sub ceea ce este normal pentru o asemenea producţie. Dar cu multă pasiune şi înţelegere, sper că am reuşit să facem un film extraordinar”, declară producătorul Giuliano Doman, care a riscat financiar pentru a investi în acest film.