Universul îmi transmite un semnal, din nou, pe fundalul tuturor întâmplărilor din ultimele săptămâni. Când cauți confirmări, le primești: am descoperit pur întâmplător această poezie scrisă de un poet brazilian și i-am citit toată opera … cea găsită online.

Dragostea nu e un arhitect.

Ca şi termitele, distruge

cea mai solidă construcţie

de la pereţi până la acoperiş.

Având dreptate fără vreun temei

dragostea nu respectă intelectul.

Ca un şoarece apare şi roade

pâinea abstractă şi soarele, concretul.

Dragostea? Doi şi cu doi nu fac patru

Drum sigur într-o scoică greşită

O umflătură într-o saltea netezită.

Dragostea? Coline succesive,

un obelisc, o limbă care linge

o întrebare pusă Sfinxului.

 

Îl cheamă  Lêdo Ivo și m-a fascinat. Despre el, găsiți aici.  

love