Nu cred că Gigi Căciuleanu mai are nevoie de vreo descriere. O să mă raportez la maestru cu termenul „român frumos”, iar cunoscătorii știu despre ce vorbesc.

Mozart Steps©Sebastian Marcovici (31)

Acest român frumos a demonstrat încă o dată că magia dansului transmite niște stări nebănuite și te poartă într-o lume a realității în care trăim pe ritmuri extraordinare. Mozart steps este poate cea mai frumoasă interpretare a vieții. Metafora funiei a fost atât de cuprinzătoare pentru mine încât m-am regăsit în cel puțin 2-3 ipostaze ale actorilor de pe scenă, luptându-mă cu propria-mi greutate, încercând să mișc funia astfel încât greutatea să se miște la rându-i. Dar poate cel mai tare am rezonat la urlet. Am fost acolo, în corpul artistului, și am urlat cu el, încercând să scap de povară. Am fost în starea respectivă în viața reală de cel puțin trei ori. Acum însă am o imagine grafică a durerii. Și parcă-i mai bine.

Spectacolul de teatru-coregrafic are la bază muzica lui Hugues Curzon şi Ahmed al Maghreby şi propune o reinterpretare a lumii mozartiene printr-o paralelă între occident şi orient. Un vis cu o interpretare scenică de mare încărcătură emoțională, o confruntare dintre două universuri, muzica lui Mozart și dansul lui Căciuleanu.

STEPS TOGETHER

Suntem iubiţii mei Toţi Fraţi de răscruce
Împreună cu voi Iubitelor surori întru cărări pierdute
din care ne-am născut Același râu ne duce
prin vadurile cu mâl ale celor multe Vrute și nevrute
Pământul Stâncă goală ieşind din când în când din apă
Vremelnic rotitoare într-un hău făcut din explozii şi vîrtej
Ne-a zămislit pe toti Şi cât trăim ne tot adapă
cu frica muritoare a eroilor viteji
Fiinţe conjugate în vecii vecilor la imperfect
Înaintăm greşind Și stagnăm, sau şi mai rău, de nu greşim
Atunci când existăm cu adevărat Suntem şi predicat şi subiect
Vinovăţii cât munţii Cu toţii cărăm sau ispăşim
Ne uităm cu patimă Sau privim cu teamă la cer
Ne rugăm la idoli pe care i-am plămădit din vise
Suntem fraţi de răscruci Surori întru spaţii deschise
înghesuiţi cu toţii într-un ungher de univers
pe care Neştiindu-l Îl credem la fel de sărman ca şi noi Şi stingher.

Maestre, jos pălăria. Mă înclin!

photo