… înseamnă că sunt aici:

 “Uneori uit unde mă aflu şi zâmbesc aşa, fără motiv. Câteodată sunt vesel(ă). Vesel(ă) de tot. Pentru că uit de mine. Mă pierd pe undeva, în vreun loc depărtat, cum ai uita o carte pe fereastră.” (Iona, Marin Sorescu)

Eu folosesc fereastra ca loc de depozitat cărți. Astăzi constat că sunt, pe rând Confesiunile unui cafegiu, Viata pe un peron, Ce ne spunem cand nu ne vorbim, Networking de la A la Z. În capătul celălalt al ferestrei, sunt un album foto de când eram adolescentă.

Am uitat de mine. Zâmbind, am retrăit fragmente din cărțile regăsite pe pervaz. În fond, nu-i chiar rău să uiți de tine. Îi rău doar să nu zâmbești.

smile