Alpinistul român Constantin (Ticu) Lăcătuşu a fost de acord să intre în galeria „Mercedes-Benz: Ghidul Excelenţei”, oferind un interviu exclusiv despre realizările sale şi despre excelenţa văzută din propria perspectivă. Ticu Lăcătuşu a stabilit, în 20 de ani de activitate, opt premiere mondiale şi a reuşit să înscrie România în elita alpinistică internaţională. În plus, a întreprins 14 expediţii în Himalaya şi a făcut parte din prima echipă românească de două persoane care a traversat Groenlanda pe schiuri, fără sprijin din exterior (pe o distanţă de 650 de km).

Ticu Lacatusu 4

Ticu Lăcătuşu deschide interviul vorbind despre excelenţă: „Excelenţa există în fiecare domeniu, dar este greu de cuantificat, nu are unităţi de măsură. În viziunea mea, sunt două mari nivele ale excelenţei. Un prim nivel este raportat la o scară mai mică – un individ, o echipă, o companie, o micro-organizaţie, chiar un oraş, poate chiar la nivelul unei ţări, unde apar realizări vizibile, în general bazate întotdeauna pe multă pasiune, pe ideal, pe o muncă efectuată pe o perioadă foarte lungă de timp  (…). Un al doilea mare nivel al excelenţei, cum îl văd eu, este cel care tinde sus, spre extrem, spre genial. Este excelenţa absolută, sunt acele realizări deosebite din toate domeniile. Acest nivel al excelenţei este internaţional: dobândeşti o notorietate, poţi fi uşor recognoscibil în toată lumea, oricând şi oriunde”.

Despre excelenţă şi brandul personal, Ticu Lăcătuşu completează: „Îţi poţi construi chiar un brand, o imagine pozitivă care apoi trăieşte în timp şi prezentul te obligă să dai totul pentru întreţinerea acelui brand, acelei imagini (…). Excelenţă implică şi puţină inovaţie, trebuie să aduci ceva nou în domeniul tău (…). Lumea poate evolua, poate merge înainte prin aceşti paşi mici, dar clari, siguri, care înseamnă în final progres.”

Ticu Lăcătuşu este primul român care a urcat pe Everest, precum şi singurul român care a cucerit cele mai înalte vârfuri ale celor şapte continente. În cadrul interviului, îşi aminteşte cu plăcere de oamenii care l-au motivat: „Este frumos să privim înapoi la perioada de început. Mă gândesc în primul rând la două persoane care m-au influenţat foarte mult – la profesorul de matematică, dirigintele nostru de la liceul Petru Rareş (…). Ne-a făcut studenţi din prima pe toţi, dar, mai mult decât atât, ne-a făcut oameni. Obişnuiam să ieşim pe munte împreună, ne era un prieten adevărat şi ne-a inoculat această dragoste şi pentru matematică, dar şi pentru munte (…). Iar a doua persoană, chiar în acelaşi timp, a fost un mare chirurg din Piatra-Neamţ, o persoană care excela în domeniul profesional şi a primit de altfel şi „Bisturiul de Aur” (…). La fel de pasionat era de munte. La acelaşi nivel înalt al excelenţei activa în ambele domenii.”

În cariera sa, Ticu Lăcătuşu a fost inspirat de Reinhold Messner, un alpinist italian, pe care l-a întâlnit de trei ori până acum. Messner este primul care a urcat toate cele 14 vârfuri de peste 8000 de metri din lume şi primul care a ajuns pe Everest fără aparat de oxigen: „Avea o abordare deosebită, o abordare de mare campion – de a nu coborî muntele la nivelul tău şi de a te ridica tu la nivelul muntelui”.

Alegând cele mai importante trei momente din cariera sa, Ticu Lăcătuşu menţionează primul drum pe munte, primul succes pe un vârf de 8000 de metri şi perioada 2004-2006, când a atins vârfuri în premieră mondială: „Am vrut să nu fiu doar primul român care atinge un anumit vârf, ci să fiu primul om care reuşeşte acest lucru. În 2004 am urcat două vârfuri de 6000 de metri, în Himalaya. Iar în 2006 am fost cu o echipă germană, având ca obiectiv bine stabilit un masiv de 6000 de metri, un masiv izolat din nordul Nepalului, tot din Himalaya. Atunci am avut practic onoarea de a fi primul om care păşeşte pe un vârf de 6000 de metri, care nu avea nici nume în acel moment şi l-am botezat eu «Peak Europa»”.

Întrebat pe cine ar alege dacă ar putea premia excelenţa, Ticu Lăcătuşu afirmă: „Îmi plac oamenii în aparenţă simpli, care fac lucruri mari. Aş alege un medic dintr-un sat care face minuni acolo (…) sau un mare sportiv. Aş alege oricând pe Nadia, pe Gabi Szabo, pe Elisabeta Lipă, pe Lia Manoliu, Patzaichin, Năstase”.

La finalul interviului, Ticu Lăcătuşu concluzionează: „Am fost totuşi un timp norocos, am cunoscut oamenii potriviţi la momentul potrivit şi, mai ales, la începuturi (…). Nu cred că este ceva ce am vrut să primesc şi nu am primit”.

Interviul cu Ticu Lăcătuşu este disponibil la aici.