Bineînțeles, de Francois Villon.

Eu cred că noi chiar trăim într-o lume nebună de tot, unde când zic că ceva merge bine, aflu că de fapt a fost un noroc. Chior. În această lume, mă întreb câteodată unde sunt domnii de altădată. Nu intenționez să enumăr caracteristicile bărbatului perfect, ci vorbesc despre asta:

Unde-i Calist al treilea, care

Ca ultimul cu-acest blazon

Doar patru ani fu papă, oare?

Alfons, rege în Aragon

Sfiosul duce de Bourbon,

Şi Artus, duce de Bretaigne,

Carol, al şaptelea pe tron?

Dar unde-i mândrul Charlemagne?

Aşişderi, regele scotist

Cel ce avea, precum se ştie,

Jumate chip ca de-ametist,

Din creştet până la bărbie?

Al Ciprului domn und’ să fie,

Ori riga Spaniei, sunt ani

Şi numele-i uitai, vai mie?

Dar unde-i mândrul Charlemagne?

Nu zic de alţii, tac mai bine,

Deşertăciune-i lumea toată.

Să-nfrunte moartea n-are cine,

Ori s-o amâne, nici cu plată.

Dar aş mai întreba o dată:

Lancelot, duce de Behaigne

Unde-i? dar spiţa lui bogată?

Dar unde-i mândrul Charlemagne?

Unde-i Claquin, bravul breton

Sau contele Delfin d’Auvergne

Ori răposatul d’Alencon

Dar unde-i mândrul Charlemagne?

men in black

Men in black

Trei cuvinte: eleganță, curtoazie, bune maniere. Îmi (cam) lipsesc.

Cât despre poetul nebun, s-a ocupat Sergiu Nicolaescu să-i facă un film biografic. Sau în fine, măcar a încercat, cum a făcut și cu istoria poporului român. Aici găsiți linkul filmului, dar vă îndemn mai degrabă să citiți câte ceva despre poet. În ce limbă preferați dumneavoastră.

Sursa foto: prezentare Tudor Tailors / arhiva personală