“… Nessun maggior dolore / Che ricordarsi del tempo felice / Nella miseria.(There is no greater pain than to remember a happy time when one is in misery.)” – Dante Aligheri, Divina Commedia*

Corsarul balet

L-a descoperit pe Lord Byron, poetul, mergând la balet. Încă se joacă pe scena Operei Naționale București baletul Corsarul, fiind cunoscut pe mapamond ca una dintre cele mai captivante lucrări de balet din istoria muzicii clasice.

Altfel spus, o poveste de dragoste dintre un pirat și o fată frumoasă dar săracă, unde se demonstrează că binele învinge răul și că dragostea există dincolo de viața pe pământ.  Basm.

Însă să revenim la poet. Lord Byron. Mai multe surse prezintă lansarea acestei poezii ca un eveniment sold-out încă din prima zi, acesta vânzând nu mai puțin de 10.000 de copii. Fascinant, având în vedere anul apariției, 1814, și capacitățile de marketing ale vremii.

Și totuși, cum a reușit să vândă 10.000 de copii ?

Se pare că lordului i-au plăcut mult de tot femeile, mai ales cele din familia sa, dar și bărbații. După ce s-a stabilit la Veneția, viața sa amoroasă a înflorit, fiind un fel de taur comunal pentru mai marile doamne ale vremii. Deși toate marile forumuri academice care opinau despre poezie îl respingeau și criticau pentru abundența de detalii sexuale aflate în poeziile sale, Lord Byron era cunoscut de toată lumea, aria geografică cuprinzând Scoția, Marea Britanie, Spania, Portugalia și apoi Europa de Vest, pentru scandalurile sexuale în care acesta era implicat.

Viața sexuală tumultoasă de la Veneția i-a inspirat capodoperele, spun criticii. În umila mea părere, scria ce trăia, metaforele erau doar frânturi din propria-i viață. Viață care ar fi putut să nu fie atât de colorată sexual, dacă mama lui ar fi fost la rându-i, normală, și nu l-ar fi sufocat cu atenție, așa cum spun sursele.

Dar revenind la întrebare, 10.000 de copii s-au vândut mai ceva ca pâinea caldă într-o singură zi pentru că era cea mai bună formă de bârfă high-class: doamnele, domnișoarele, curtezanele, bucătăresele, contesele, prinți, prințese și mulți alții așteptau să citească în poeziile lui pe cine a mai iubit pasional sau nu poetul. Așteptau să se vadă beatificați în paginile unei cărți semnate de marele Lord Byron, să fie parte din istoria acestui personaj fantastic, care a scris, până la urmă, numai adevăruri, folosind, pe alocuri, nume fictive și perioade diferite.

De fapt, acest Lord Byron s-a apucat de scris versuri ca să-și surpime emoțiile puternice, și s-a autopromovat pentru că poziția în societate îi permitea:

”An “ebullition of passion” for his cousin Margaret Parker in 1800 inspired his “first dash into poetry.” When she died two years later, he composed “On the Death of a Young Lady”; throughout his life poetic expression would serve him as a catharsis of strong emotion. ” – sursa

Ca o ultimă notă, marele poet i-a cerut părerea despre Corsar lui Thomas Moore, scriindu-i următoarele:

I dedicate to you the last production with which I shall trespass on public patience, and your indulgence, for some years; and I own that I feel anxious to avail myself of this latest and only opportunity of adorning my pages with a name, consecrated by unshaken public principle, and the most undoubted and various talents. While Ireland ranks you among the firmest of her patriots; while you stand alone the first of her bards in her estimation, and Britain repeats and ratifies the decree, permit one, whose only regret, since our first acquaintance, has been the years he had lost before it commenced, to add the humble but sincere suffrage of friendship, to the voice of more than one nation. It will at least prove to you, that I have neither forgotten the gratification derived from your society, nor abandoned the prospect of its renewal, whenever your leisure or inclination allows you to atone to your friends for too long an absence. It is said among those friends, I trust truly, that you are engaged in the composition of a poem whose scene will be laid in the East; none can do those scenes so much justice.” – sursa

*cuvintele din deschiderea poemului Corsarul a lui Byron

Sursa foto – pagina oficială Opera Națională București