De câteva zile sunt sub vraja festivalului Enescu. Așadar, astăzi îmi propun o incursiune în lumea muzicală a lui Enescu, cu prima stație la tragedia lirică în patru acte Oedip.

Eu l-am cunoscut pe Enescu de mic copil, când bunicul mi-a spus despre cel mai mare violonist al lumii despre care a auzit povești în prizonierat la ruși. Apoi, tot el m-a dus când eu aveam șase ani la conacul din Tescani, un loc de refugiu pentru Enescu. Nu-mi amintesc decât drumul până acolo, urcam un deal, iar marginea drumului era trasată de niște plopi extraordinari, iar bunicul îmi recita Pe lângă plopii fără soț. Îmi mai amintesc o casă mare, albă, cu trepte masive. Deși am trecut des pe acolo, n-am mai fost niciodată să vizitez conacul. Poate într-o zi …

Îmi mai amintesc că am fost fascinată când am aflat că această operă a fost dedicată soției sale, Maruca Rosetti. Mai mult decât atât, opera fusese scrisă în mare parte la conacul din Tescani. Mulți ani mai târziu, am văzut Oedip pe Mezzo și n-am înțeles mai nimic. În 2011, l-am văzut la festivalul Enescu și am început să înțeleg. Astăzi, vreau să cred că i-am deslușit taina. Sau cel puțin, pot să rezonez mai bine cu strigătul din final.

Oedip …

 ACTUL I

În palatul din Teba se sărbătorește nașterea fiului regelui Laios și al reginei Iocasta. În momentul în care Marele Preot îi întreabă pe părinții noului născut ce nume vor să-i dea copilului, bătrânul prooroc orb Tiresias îi întrerupe, reproșându-le că l-au nesocotit pe zeul Apollo, care le interzisese să aibă urmași. Aflând pedeapsa pregătită de zei (Oedipe va fi ucigașul tatălui său și soțul mamei sale), Laïos cheamă un păstor, poruncindu-i să arunce copilul în prăpastiile munților Kithairon.

ACTUL II

Tabloul 1

După 20 de ani, aflat la Corint, în palatul regelui Polybus și al reginei Meropa, tânărul Oedip este chinuit de cele aflate de la oracolul din Delphi în legătură cu soarta care îi este hărăzită: aceea de a fi ucigașul tatălui său și de a o lua în căsătorie pe mama sa. Meropa îl trimite pe Phorbas să deslușească motivele de zbucium ale fiului sau, Oedip. Cu greu, Oedip îi mărturisește reginei îndoiala de a fi fost un copil găsit. Meropa protestează, neștiind nici ea că fiul ei murise la naștere și fusese înlocuit cu Oedip. Rămas singur, Oedip se hotărăște să plece din Corint și să lupte împotriva împlinirii negrei profeții.

Tabloul 2

La o răscruce de drumuri, Oedip ezită ce cale să aleagă. Pe una din ele apare Laios, care îi cere să se dea la o parte, insultându-l și lovindu-l cu sceptrul. Apărându-se, Oedip îl omoară.

Tabloul 3

Asupra cetății tebane s-a abătut o mare nenorocire. Un Sfinx înfricoșător s-a așezat la porțile orașului, silindu-i să răspundă la o întrebare. Cum însă nimeni nu găsește răspunsul corect, oamenii sunt sfâșiați de ghearele sale necrutătoare. Strajerul cetății îi aduce la cunoștință lui Oedip că acela ce va scapa Teba de Sfinx va dobândi coroana și pe frumoasa Iocasta, regina văduvă a lui Laios. Bineînțeles, Oedip decide să înfrunte monstrul. La întrebarea acestuia, „cine e mai puternic decât destinul”, el răspunde „Omul, omul este mai tare ca destinul.” Cetatea este salvată iar orașul își sărbătorește eliberatorul.

ACTUL III

Dupa încă 20 de ani, Teba este lovită de ciumă. Creon, fratele Iocastei, anunță verdictul zeilor: ciuma va înceta numai după demascarea și pedepsirea ucigașului lui Laios. Oedipe jură să-l exileze pe criminal dacă se predă de bunăvoie. Iocasta îi destăinuie împrejurarea în care Laios a fost omorât, la o răscruce de drumuri, strecurând astfel în sufletul soțului, fără voia ei, prima bănuială că vinovat de acest omor este el însuși. Pastorul, chemat de Creon, întărește spusele Iocastei. Când suspiciunile se îndreaptă chiar asupra sa și Tiresias îl indica drept criminal pe Oedip, acesta îl alungă din cetate, ca și pe Creon. Povestindu-i despre fiul ei pierdut, Iocasta îi întărește însă bănuielile. Când primește vestea numirii sale ca rege al Corintului, își dă seama că Polybos și Meropa îi erau doar părinți adoptivi. Înțelegând că Oedip este fiul său și ucigașul lui Laios, Iocasta se sinucide, iar Oedipe își scoate ochii. Condamnat la exil, pleacă, însoțit de fiica sa, Antigona.

ACTUL IV

Lânga Atena, unde domnește înțeleptul rege Teseu, Oedip se oprește, însotit de Antigona. Apare Creon, care, cu prefăcătorie, îi oferă tronul Tebei, amenințată din nou, dar Oedip refuză. Creon încearcă să o răpească pe Antigona, pentru a-l determina să-i urmeze. Strigătele de ajutor ale Antigonei sunt auzite de Teseu, care sosește însoțit de atenieni. Creon face o ultimă încercare de a-l discredita pe Oedip în ochii lui Teseu. Oedipe protestează, acuzând zeii care l-au împins să înfăptuiască, fără voia sa, nelegiuirile. Simțind că va muri, Oedip proclamă, cu deplină conștiință a nevinovăției sale, victoria asupra destinului: „Eu sunt nevinovat! Voința mea n-a fost nicicând în crimele mele! Biruit-am pe zei!”.

Despre istoricul operei, puteți citi aici.