E o vorbă foarte populară în toate limbile că atunci cînd primești lămîi, trebuie să faci limonadă. Sau măcar să încerci. Unii dintre noi reușesc doar pentru că primesc ingrediente suplimentare la limonadă, de exemplu zahăr, pe care eu îl atribui prietenilor apropiați care sunt lîngă tine.

Nu cu mult timp în urmă, am fost alături zi și noapte virtual de o persoană aflată la vreo 10,000 km distanță, în inima Africii, suferind de malarie. Atunci descriam astfel povestea prietenului meu:

“Era sîmbătă seara cînd am început să-mi simt corpul ciudat și i-am spus coordonatorului de proiect. A doua zi, de dimineață, aveam aproape toate simptomele malariei: dureri musculare, amețeli, febră și dureri de cap – lipseau diareea și starea de vomă, ceea ce m-a făcut să văd partea plină a paharului – măcar nu le aveam pe toate”, îmi scrie A. într-un email pe care n-am mai continuat să-l citesc pînă nu mi-a potolit lacrimile. Tot el îmi spune că era conștient de toate aceste boli cu specific african, însă nimeni nu se gîndește că poți, efectiv, să te îmbolnăvești. Dar i s-a întîmplat: femela țînțar anofel i-a transmis parazitul Plasmodium.

Prietenul meu este bine, sănătos, cu o viață fericită și împlinită pe undeva prin Europa. Mai povestim, din cînd în cînd, despre viață și cum l-a schimbat malaria. E mai atent și mai conștient cu propia-i persoană.

Cumva, roata s-a întors și trebuie eu să învăț să fac limonadă. Nu, n-am malarie, încă, pentru că n-am ajuns în Africa, dar este pe wishlist să fac ceva și pentru copiii de acolo. Învăț să fac limonadă din mers, încercînd să păstrez viața mea așa cum era ea înainte de nevoia de limonadă. E ciudat de fascinant cum zahărul apare din toate colțurile lumii, cum oamenii empatizează cu durerea pentru că te plângi de durere.

De dimineață am aflat că noi suntem doar niște litere într-un tabel. Cînd am intrat în cabinetul doctorului, a tăiat cu o linie perfect dreaptă un nume, spunîndu-i asistentei să nu mai comande dozele de X medicament, pentru că omul murise. Apoi, cu aceeași tonalitate, același doctor m-a întrebat dacă sunt pregătită. M-am blocat și i-am răspuns cu întrebarea ”dacă sunt pregătită să mor”. A amuțit pentru cîteva secunde. Am început să plîng. Unele cuvinte, atunci cînd le spui cu voce tare, sunt al dracului de dureroase.

Fac un tratament ambulatoriu care implică așteptatul pe la uși de spital de dimineață. Te întîlnești cu tot felul de oameni bolnavi mintal, care simt nevoia de povești cu sînge, așa cum postam zilele trecute pe faimoasa rețea de socializare. Te îmbolnăvești și tu ascultîndu-i și minunîndu-te de bolile lumii. Brusc, toate rețetele de limonadă sunt total inutile, și te întrebi de ce să mai faci limonadă cînd oricum rezultatul este același?

 mens-sana-in-corpore-sano