Aruncîndu-mi privirea în jos, am zărit pantofii roşii de damă pe care-i ştiam bine. Cum stăteau acolo, între tenişii mei plini de noroi şi nişte sandale ieftine de plajă, păreau că nu-şi aveau locul, ca un cadou de Crăciun în toiul verii.

20140622-025813-10693672.jpg

Dacă ieri sexul m-a pus pe gânduri, astăzi am deschis cutia Pandorei cu acest cadou de Crăciun în toiul verii. Și mi-am amintit de câte ori am căutat cu privirea urmele unei alte tipe în casa unui generic EL. Miros de parfum, urme de ruj pe cana din chiuvetă încă nespălată, numărul periuțelor de dinți din baie, cosmeticele de pe marginea căzii, fire de păr lungi …

Și mi-am amintit si cum am descoperit o EA într-o noapte. O EA absolut fabuloasã, maturã, care vãzuse multe si stia multe. Si auzea perfect orice si mai mult decât atât, amplifica totul într-un mod ireal. Si era de o perfectiune imperfectã, o frumoasã voluptoasã si o gazdã desavârsitã: m-a întâmpinat cu muzicã clasicã, luminã de la lumânãri si poftã de vorbã. Si m-a lãsat sã intru în budoarul EI, s-o descopãr, s-o încerc, sã mã bucur de ea. Si mi-a prezentat divanul … Si m-a lãsat sã mã bucur de el cu acel generic EL.

Lumea atunci a fãcut sens pentru mine, si n-am avut pantofii rosii, ci unii nude absolut superbi. Cei din pozã mai exact. În rest, aceeasi imagine ca-n citatul din Murakami din a sa oaie fantasticã. Se pare cã m-a pus pe gânduri aceastã lecturã mai mult decât mã asteptam si nu caut oaia, ci îmi caut amintirile. Si-i bine, cãci d-aia citesc: sã descopãr sau sã mã descopãr, dupã caz.

Photo arhivã personalã