LÍNIȘTE s. f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ◊ Loc. adv. În liniște = liniștit, netulburat; fară zgomot.

O lumină difuză, Bryan Ferry în surdină și un castel de secol 17 în care îmi voi petrece noaptea. Lupta cu demonii interiori se termină aici și acum, cel puțin pentru moment. Mikes Benedek Janos este responsabil pentru liniștea pe care am găsit-o aici.

E haos. În viața mea și pe toate planurile. De vreo zece zile, plec la 08.00 de acasă și mai ajung seara după 00.00. Nu-i rău, dar nici bine nu e, căci toamna a venit și fiecare toamnă deschide o rană pe care restul anotimpurilor încearcă să o panseze.

Dar azi, acum, e vorba de frumos. Frumosul ăsta liniștitor care ne bucură simțurile și ne încarcă bateriile.

Viata la castel. #discoverRomania

A video posted by oanavasiliu (@oanavasiliu) on