Synopsis: Sunt oare trolii din cutie nişte monştri înfiorători care trăiesc sub străzile din oraşul Cheesebridge şi ies afară doar pentru a fura copiii şi brânzeturile, exact ce iubesc locuitorii acestuia mai mult? Eggs, un băiat orfan, nu e deloc de aceeaşi părere şi trebuie să ia măsuri când un malefic responsabil cu deratizarea e gata de orice ca să îi stârpească pe troli. Eggs se aventurează în lumea lor de sub pământ şi ajunge să facă echipă cu o fată dornică de aventură, care îl va ajuta să-şi salveze nu doar prietenii, ci şi întregul oraş.

D-ale mele: Binele învinge întotdeauna răul, iar genul ăsta de povești pe mine mă fascinează. Dacă totul este asezonat cu o muzică excelentă, cum a fost cazul, consider că am investit bine cele 96 de minute. Prima și cea mai puternică impresie pe care filmul mi-a lăsat-o a fost vocea băiețelului Eggs (de fapt, Isaac Hempstead-Wright). Puștiul a reușit să mă aducă în poveste, deși ajunsesem în sală când filmul începuse de ceva timp.

Apoi mi-a plăcut rolul din poveste a fetiței Winnifred (vocea actriței Elle Fanning) care spune un adevăr destul de dureros: părinții care își ignoră complet copiii, copii care încearcă să le atragă atenția în tot felul de moduri. Momentul de emoție și sensibilitate profundă pentru mine a fost discursul pe care ea l-a ținut despre ce înseamnă un tată lui Eggs, și cred că multă lume din sală a rezonat perfect la spusele ei. Și nu numai pentru mine, căci mai jos descrie perfect revista Variety momentul :

„Winnie delivers a long speech on what fathers are, since Eggs grew up without one, and the audience is supposed to recognize that her dad’s a deadbeat, while all these misunderstood monsters have served as a remarkably supportive surrogate clan. So maybe families aren’t as narrowly defined as society’s been telling us (hint, hint), which would be a fine moral, if the movie didn’t immediately bludgeon that lesson with a grotesquely over-the-top finale, in which Snatcher unleashes something called the “Mecha-Drill” on Cheesebridge, sending Dario Marianelli’s orchestral score into overdrive.”

Mergând în continuare pe ideea de binele învinge răul, punctul culminant mi s-a părut destul de tras de păr, „sclavii” lui Snatcher brusc trecând în tabăra celor buni și refuzând să-l arunce în flăcări pe Eggs. Iar apoi lupta propriu-zisa, destul de palpitant ca desfasurare.

Pentru un film animat cu AG, mi s-a părut că instigă la ură împotriva unei rase, locuitorii din Cheesebridge vs. boxtroli, și aduce ideea de masacru în masă, totul culminând cu un genocid, când Archibald Snatcher zdrobește cutiile cu boxtroli. Nu, nu îi omoară pentru că ei fug, însă pentru un copil, și erau câțiva în sală, poate avea un impact destul de mare. Eu nu mi-aș duce copilul să vizioneze așa ceva și cu siguranță nu-l recomand ca family movie.

Presa internațională despre film:

Revista Variety

The Hollywood Reporter

Regizor: Anthony Stacchi, Graham Annable  Ţara: S.U.A.  An: 2014  Durata: 96 minute

*Filmul a fost în deschiderea Anim’est ediția 2014. Ediția de anul acesta a Anim’est are loc în perioada 3-12 octombrie. Detalii aici.