Prima amintire pe care o am legata de desenele animate este mutarea mea oficiala de la bunici la parinti, mai exact de la un oras mic si linistit unde singurul post disponibil era TVR  la un oras mare si aglomerat unde aveam televizor cu cablu si telecomanda, si puteam sa schimb canalele din varful patului. Progres, tehnologizare, nici nu stiu cum sa-i spun. Crescand cu povesti spuse prin viu grai si teatru radiofonic, mi-a fost greu sa ma indragostesc de televizorul color cu cablu. Niciodata nu m-am dat in vant dupa Cartoon Network, dar ma uitam, si eu, ca orice copil, la ele, fara sa inteleg mare lucru.

Primul desen care m-a impresionat a fost 101 Dalmatieni. Atunci am constientizat ca mama are o haina de blana naturala in sifonier si am intrebat-o daca e facuta din piele de pui de animale. Tot atunci am adus in casa vreo opt catelusi, proaspat nascuti de cateaua mea preferata de la scara, pe care intai i-am spalat in cada, aproape distrugand toata baia, si apoi i-am inchis pe balcon ca sa nu-i vada tata. I-a vazut, in cele din urma, si a trebuit sa-i dau afara, dar gestul in sine a fost facut sub puternicul impact al animatiei 101 Dalmatieni. Apoi au aparut dalmatienii ca rasa de caine de companie prin oras si mi-am dorit tare mult caseta video cu acest desen, caseta pe care am primit-o, impreuna cu Cocosatul de la Notre Dame. Nu imi amintesc exact cat si daca mi-a placut aceasta animatie, dar stiu sigur ca ai mei au folosit caseta pentru inregistrarea serbarii mele de la sfarsit de clasa I. Practic, serbarea mea incepe cu gingle-ul de la Disney si se termina cu cast-ul de la povestea Cocosatului.

Si apoi … am avut acces la toate minunile Disney, totul culminand peste ani cu vizita la Disneyland Paris. Nu cred ca este o bucurie mai mare pentru un copil sau pentru un adult, caci nu mai eram copil de ceva vreme, sa-si vada personajele in realitate, in tinutul de poveste creat de imperiul american. Acolo timpul trece altfel si exista o masina a timpului care iti aminteste de toate desenele pe care le-ai vazut si le-ai indragit si toate printesele in care ai vrut sa te transformi. Si m-as intoarce oricand la Disney, doar pentru placerea de a fi copil din nou si din nou.

Azi nu cred ca voi vedea vreo animatie, caci in Bucurestiul meu drag ruleaza Les Films de Cannes a Bucarest, si intentionez sa ma baricadez in cinematograf incepand cu ora 16.00, dar sigur voi zambi toata ziua incercand sa-mi amintesc momente si oameni si locuri cand m-am bucurat de o animatie. Si cu siguranta voi zambi gandindu-ma la toate povestile atat de frumoase unde binele invinge intotdeauna raul si dragostea exista.

disney love