OBICÉI, obiceiuri, s. n.1. Deprindere individuala castigata prin repetarea frecventa si indelungata a aceleiasi actiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obisnuinta, invat.

De vreo luna, folosesc acelasi traseu acasa-birou. Fac exact 20 de minute in zilele de marti, miercuri, joi si vineri si 30 de minute in zilele de luni.

Luni, miercuri si vineri ma salut respectos cu domnii care ridica gunoiul. Cateodata, ma intalnesc si cu masina de paine Titan, a carui sofer m-a ajutat sa deszapesc masina intr-o dimineata.

Apoi, vreo 6-8 minute din traseul spre birou le petrec pe o strada din cartierul Tei, a carei nume nu-l stiu pentru ca nicaieri nu  exista o placuta. Observatia incepe de la Bacania Tei, unde un batranel adus de spate cumpara in fiecare dimineata o franzela alba. L-am remarcat de cateva ori cum isi punea manusile, formatul acela doar cu un deget. De cand am remarcat tipul de manusi folosit, imi aduc aminte de bunicul de cate ori il vad, caci si el avea acel tip de manusi pe care le folosea cand dadea zapada din curte.

Apoi, am observat o doamna de 50-55 de ani, care plimba doi caini maidanezi, unul de talie mica, celalalt de talie mare. Cel mic e foarte jucaus si agitat si cam in fiecare dimineata o aud cum ii spune “stai, mai, cuminte, mai”.

Mai este un tanar care in fiecare dimineata pleaca de acasa la 08.50. Are masina parcata intr-o curte si in fiecare dimineata soferii claxoneaza pentru ca poarta se deschide in exterior si este dintr-o singura bucata, ceea ce inseamna ca trebuie blocata circulatia pentru ca el sa isi scoata masina din garajul improvizat. In fiecare dimineata, este extrem de calm, multumeste, si incearca sa grabeasca procesul cat de mult poate.

Pe Bulevardul Lacul Tei, imediat dupa ce trec de acest semafor, vad in fiecare zi o doamna cu un caine alb imaculat, talie mare, habar n-am rasa. De obicei, ii prind cand traverseaza spre Parcul Circului. Cam in fiecare dimineata, vad cel putin doua persoane care intorc capul dupa exemplarul canin.

In fata Casei de Pensii este mai mereu un cersetor, pe care l-am recunoscut si etichetat dupa sacosele de rafie de langa el. Nu cerceste, ci pur si simplu sta acolo langa intrare. De fiecare data ma gandesc la diferite scenarii. Mereu concluzionez ca i s-a comis o nedreptate si ca a ramas fara pensie.

Insa astazi, desi am plecat la aceeasi ora la care plec de obicei, masina de gunoi n-a venit, batranelul nu era in raza bacaniei, doamna cu cei doi maidanezi nu era pe strada, masina tanarului nu mai era in garajul improvizat si nici cersetorul nu pazea Casa de Pensii. In schimb, catelul frumos si alb era plimbat de un domn.

Astazi mi-au lipsit oamenii cu care m-am obisnuit vizual. Astazi m-am gandit mult mai mult la ei decat era cazul. In fond, sunt niste necunoscuti.  Dar daca s-a intamplat ceva si in vietile lor a intervenit o schimbare? O schimbare majora poate?

 Photo: Street Delivery 2012