Fantoma de la Operă a existat cu adevărat. Nu a fost, așa cum s-a crezut pentru multă vreme, o plăsmuire a imaginației artiștilor, a superstițiilor directorilor teatrului, a minților absurde și impresionabile ale domnișoarelor din ansamblul de balet, ale mamelor lor, ale supraveghetorului de loji, ale garderobierilor sau ale administratorului clădirii. Nu a existat în carne și oase, deși și-a asumat toate caracteristicile exterioare ale unei fantome adevărate – adică ale unei apariții spectrale.

Gaston Leroux

După 29 de ani, Teatrul de Operetă are o nouă casă, într-o zonă care se prefigurează a fi un pol al culturii, clădirea aflându-se pe cheiul Dâmboviței, în spatele Bibliotecii Naționale și lângă Ministerul Culturii. Tot după 29 de ani de când a fost pusă în scenă, musicalul Fantoma de la Operă are o variantă românească, cu o distribuție de excepție, despre care Stephen Barlow, regizorul Fantomei de la Operă, a povestit cum n-a întâmpinat nicio dificultate să îi găsească și să le găsească rolurile potrivite. Cititi un interviu acordat Mediafax despre cum a gândit regizorul tot spectacolul aici. 

#phantomoftheopera

A video posted by oanavasiliu (@oanavasiliu) on

Stephen Barlow: Dacă “Fantoma de la Operă” nu va avea succes în România, va fi vina mea

Fantoma de la Operă a fost un succes. Biletele s-au epuizat în câteva ore, oamenii stăteau la coadă la casa de bilete chiar înainte să se deschidă oficial casa de bilete. Toate reprezentațiile anunțate sunt deja sold-out.

Moment istoric: seara premierei

Faptul că ne-a luat 29 de ani să construim o nouă clădire pentru un teatru cu tradiție în România poate să însemne multe despre o țară și nevoia sa de cultură. Clădirea arată cum arată (a se citi comentariile răutăcioase despre designul clădirii), a costat cât a costat (vreo 8 milioane de euro), a durat cât a durat (aproape trei ani), însă nimic nu mai contează când luminile se sting. Acustica este extraordinară, orchestra are propria fosă, lucru extrem de important, scena-i suficient de lată.

Distribuția principală:

Fantoma: Adrian Nour
Christine Daae: Irina Baianț
Raoul, Viconte de Chagny: Florin Ristei
Monsieur Gilles Andre: Andrei Lazăr
Monsieur Firmin: Valentino Tiron
Carlotta Giudicelli: Gabriela Daha
Ubaldo Piangi: Samuel Druhora
Madame Giry: Dana Rotaru
Meg Giry: Alexandra Giurcă

Actul I

Tu ești îngerul meu salvator

Cântă-mi melodia nopților

În timpul unei licitații Opera Memorabilia desfășurate la Opera din Paris, un bătrân, Raoul, Viconte de Chagny, se arată interesat de o cutie muzicală bizară, care pare să-ți amintească de ceva anume. Puțin timp după aceea, apare și un candelabru, producându-se astfel un salt atemporal.

Pe scenă se repetă Hannibal, unde soprana din rolul principal se retrage furioasă după un incident șocant, atribuit Fantomei. Astfel, Christine Daae, o dansatoare din baletul operei, este propusă să fie înlocuitoarea sopranei, aceasta uimind auditoriul cu calitățile sale vocale, pe care refuză să spună de la cine le-a dobândit. În audiență se află și tânărul Raoul, Vicontele de Chagny, care o cunoaște pe Christine din adolescență, arătându-se foarte interesat de aceasta.

Cine e masca din umbră

Cine se ascunde sub ea?

Se pare că profesorul de canto a Christinei a fost însăși Fantoma, pe care ea o numește Înger al Muzicii, o promisiune pe care tatăl său i-a făcut-o înainte să moară.

Frumoasa Christine pleacă cu Fantoma în ascunzătoarea lui, unde află mai multe lucruri despre el, cel care se caracterizează ca

Hidoasa bestie ce arde în iad

Dar se crede în rai în secret.

Măcinată de curiozitate, aceasta îi scoate masca Fantomei, provocându-i furia, totul transformându-se într-un duet emoționant.

Christine se întoarce din ascunzătoarea Fantomei, încercând să se convingă că Fantoma este doar în mintea ei, și acceptă să fugă cu Raoul, care o și cere în căsătorie, în timp ce Fantoma ascultă dialogul celor doi îndrăgostiți și promite o răzbunare pe care o pune în aplicare chiar în noaptea respectivă, când pe scena operei se joacă un spectacol: cade candelabrul, astfel terminându-se primul act.

Se pare că acest moment ilustrat atât în musical cât și în romanul pe care Gaston Leroux l-a scris este bazat pe fapte reale, deoarece în mai 1896 candelabrul Operei Garnier a căzut peste câteva rânduri de scaune și făcând o victimă.

Fiecare regizor a încercat să facă acest moment al căderii candelabrului cât mai spectaculos posibil, fiind, de altfel, o mașină a timpului, care apare chiar la începutul piesei.

Ca o observație personală, mă așteptam ca acest moment să fie regizat extraordinar, să-mi taie respirația, să simt sperietura și să mă întreb dacă e parte din piesă sau realitate scena căderii candelabrului, dar nu s-a întâmplat deloc așa.Poate dacă și orchestra crea o atmosferă mai puternică, aș fi putut ajunge la acest moment pe care mi-l doream. L-aș trece ca unic minus al musicalului lui Barlow.

#phantomoftheopera

A video posted by oanavasiliu (@oanavasiliu) on

Actul II

La operă se petrece sub forma unui bal mascat Anul Nou, fiind prezent tot personalul operei, și dispariția Fantomei, care de la căderea candelabrului nu a mai apărut, dar se arată, din nou, de data aceasta cu un nou libret, pe care cere să se pună în scenă. De frica lui, se montează noul libret, iar în seara premierei Fantoma apare și intervine în momentul solo al Christinei, pe care o și răpește și o duce înapoi în ascunzătoarea lui. Raoul fuge după ea cu ajutorul lui Madame Giry, care îi spune povestea omului fantomă.

Cel mai emoționant moment al spectacolului este confruntarea celor trei: Christine este obligată să aleagă dacă vrea să rămână cu el pentru totdeauna, fie ca Raoul să fie ucis. Tot ea descoperă că Fantomei îi este deformat sufletul mai mult ca trupul, îl sărută, și atunci Fantoma realizează cine este el de fapt. Pentru că se aude mulțimea apropiindu-se de ascunzătoarea lui, îi eliberează pe cei doi, el dispărând pentru totdeauna în întuneric.

Au fost două ore surprinzătoare în cel mai plăcut mod posibil. Îmi doresc să avem musicals de succes cum îmi doresc ca spectacolele care se vor pune în scenă aici să fie mereu sold-out. Cultura deschide minți și te duce pe meleaguri nebănuite.

This slideshow requires JavaScript.