At first, relationship is like this  

Then, it comes the problems and the talks and the everything – future related subjects. And the relationship goes like this 

And then it’s over until further notice. And you just water the relationship and it becomes like this  

But in the end, you just enjoy. From everything to anything. 

… cu Turkish Airlines, compania aeriană numărul 1 din Europa. Turkish Airlines sunt foarte cool din multe puncte de vedere, dar sunt de căcat la client service on duty, ca să zic așa. După ce anul trecut nu au vrut să mă aștepte la turul de Istanbul deși îmi confirmaseră la telefon că da, nu-i nicio problemă, și m-au ținut în waiting call vreo 12 minute pe banii mei (vreo 8 euro cost suplimentar numai acel apel),  acum mi-au făcut-o din nou.

Recunosc că m-am gândit că se poate întâmpla să pierd legătura, eu sau bagajul meu. Dar nu mă așteptam chiar să se întâmple asta. Pe scurt, aeronava a plecat cu o întârziere de 15 minute din București, ceea ce a însemnat că timpul meu de a schimba avioanele s-a diminuat de la 31 de minute la 16 minute. Ca să nu mai zic că am călcat din greșeală un bătrânel drăguț pentru că mă grăbeam să cobor din avion și m-am lovit în plin de un coș plin cu bagaje pe când alergam pe holuri ca să prind avionul.

Când am lăsat bagajul la Otopeni, am întrebat în dulcele grai românesc dacă sunt siguri că va ajunge și bagajul meu, având în vedere că timpul e destul de scurt. Mi s-a răspuns cu un zâmbet cât casa că da, fără probleme, dar e foarte posibil ca doamna să fi avut zâmbetul pe față pentru că înaintea mea a fost o domnișoară ce voia să ajungă la turci doar cu buletinul, după cum am povestit. Același lucru l-am întrebat și în cea mai cunoscută și vorbită limbă de pe Planetă la Istanbul, insistând asupa faptului că doar ce m-am dat jos din avionul de România. Am și rugat-o pe doamnă să verifice ce-i cu bagajul meu, dar sistemul nu-i așa performant.

Și apoi s-a întâmplat: aeroportul din Podgorica e cât gara din Brăila. Are o pistă foarte scurtă, ceea ce înseamnă o frână și mai bruscă decât în mod normal. Pe aeroport era un singur avion, al nostru, care se întorcea la Istanbul la diferență de zece minute. Și cum așteptam ștampila de Muntenegru (pentru doritori de Balcani, vă trebuie neapărat pașaport, deși doamna drăguță de la http://www.vola.ro mi-a spus că nu, dar îmi recomandă să am pașaportul la mine pentru că voi fi în tranzit prin Istanbul), observ că banda de bagaje s-a oprit, că nu mai este niciun bagaj pe ea, și că al meu lipsește. Aștept, în speranța că vor aduce și alte bagaje, dar în zadar. La Lost&found era deja coadă, se pare că e o obișnuință din partea Turkish Airlines să nu aducă toate bagajele. Și aventura a început, din nou.

Înaintea mea era un nene care nu vorbea nicio limbă internațională, doar pe cea a lui. Nu știu ce naționalitate era, dar doamna de la ghișeu m-a rugat să merg la celălalt birou al lor de Lost&Found (da, incredibil, au două în aeroportul-gară). Acolo, un grăsuț plictisit a completat formularele pentru mine și deși i-am indicat precis că geamantanul meu este pink with stripes, el s scris red. Să fie primit, doar al meu să fie. Apoi, m-a anunțat că nu mai au survival kits, adică un prosop, gel de duș, șosete, pastă și periuță de dinți. The joy, ce pot să zic. Mi-a explicat că this happens every day and people know that they should receive this survival kit, but the airport doesn’t want to provide more than 100 per month. Și cum suntem la finalul lunii aprilie, e lesne de înțeles că dau 1-2 per zbor. Și cum n-am primit nimic, l-am întrebat de biroul Turkish Airlines ca să fac plângere. M-a direcționat, am mulțumit, am plecat.

La ghișeul Turkish, madame deja își dădea ochii peste cap. Am completat niște foi în turcă cu un sumar vocal în engleză, am semnat, nu știu exact ce, aparent scria pe undeva și în engleză. Eu n-am văzut. Mi-au dat 50 de dolari americani și posibilitatea să mi-i schimbe în euro. Mi-a zâmbit frumos și mi-a explicat că speră ca geamantanul meu să fie în aeronava de mâine. Și eu sper la fel.

Cam la o oră, am primit și email și sms că bagajul meu e găsit în Istanbul. Sper ca mâine să ajungă, dacă nu mai cer bani pentru încă o zi. O localnică mi-a povestit că ei îi pierde Turkish Airlines geamantanul de fiecare dată, dar îi preferă pe ei pentru că au conexiuni bune. Și adevărul e că au. Și tot ea mi-a zis că niciodată nu primește refund, pe motiv că-i localnică. Cum ar veni, Turkish Airlines împarte dreptatea: păi dacă ai ajuns oricum acasă, de ce îți mai trebuie ție bagaj?!? păi nu poți tu să aștepți? păi poți, normal. Și gratis.

Între timp, am scris pe Twitter că @TurkishAirlines #sucks Mi-a scris înapoi ceva companie aeriană că data viitoare să zbor cu ei. Real time marketing îi zice. Cool. Dragă Turkish, mi-e drag de tine, dar n-ar fi drăguț să te porți mai frumos cu mine? Numa’ zic.

Zbor din nou spre Balcani și cea mai bună legătură e cu Turkish Airlines, prin Istanbul, mai exact prin Ataturk, aeroportul unde aproape m-am topit vara trecută. Am povestit atunci. Tot atunci am văzut că popoarele musulmane și unii asiatici își cară milioane de sarsanale în avion, de la lenjerii de pat la sacoșe de rafie cu de toate. Românii mei sunt mici copii pe lângă ce mi-a fost dat să văd la Ataturk.

Și iată-mă din nou așteptând. La checkin, o domnișoară pe tocuri, drăguță, se agită vizibil. Ajunge la ghișeu și i se cere pașaportul. Ce a urmat trebuia filmat cu camera ascunsă, dar m-am prins prea târziu.
-Pașaportul, vă rog.
-N-am.
-Mergeți până la Istanbul sau mai departe?
-La Istanbul.
-Atunci vă trebuie.
-Nu știam. Nu mă lăsați cu buletinul?
-Eu vă las, dar nu puteți intra în Turcia fără pașaport.
-Aaa, nu-i problemă, mă așteaptă iubi și se descurcă el.
Acela a fost un moment în care toată lumea s-a oprit din ce făcea și s-a uitat la ea.
-Iubi lucrează la aeroport?
-Nu, iubi are afaceri cu bijuterii de aur.
-Înțeleg, atunci nu puteți pleca. Ca să ieșiți din aeroport, vă trebuie viză. Viza se pune pe pașaport.
-Dar nu merge și pe buletin?
Din nou, toată lumea se uita la ea. Pe unii i-a pufnit râsul. Pe ea plânsul. Mare, mare, mare e grădina.
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 577 other followers